Marmura a fost utilizată pe scară largă în arhitectură și sculptură încă din antichitate, dar este supusă unor procese de deteriorare, dintre care unele s-ar putea agrava din cauza impactului schimbărilor climatice. În plus, toate tratamentele disponibile în prezent pentru conservarea marmurei prezintă unele limitări semnificative în ceea ce privește eficacitatea, compatibilitatea și/sau durabilitatea.

Proiectul a vizat multifuncționalitatea unui tratament biomimetic propus recent, bazat pe formarea de hidroxiapatită (HAP, principalul constituent al dinților și oaselor umane), prin reacția marmurei cu o soluție apoasă de fosfat. Realizarea obiectivelor proiectului a fost posibilă printr-o activitate de cercetare multidisciplinară, care a combinat diferite competențe și facilități de laborator. Rezultatele obținute au fost publicate în 14 publicații științifice cu acces liber, 7 articole din reviste de nivel înalt și 7 contribuții la lucrările unor conferințe internaționale. Proiectul a contribuit, de asemenea, la sensibilizarea cetățenilor europeni, inclusiv a elevilor, cu privire la importanța culturală și economică a monumentelor și la provocările legate de conservarea acestora, datorită activităților ample de informare desfășurate în timpul proiectului.