Situl arheologic Ostia Antica este compus din vestigiile unei așezări romane, situate inițial la gura de vărsare a fluviului Tibru pe coasta de vest a Italiei. Din cauza modificărilor cursului râului și a liniei de țărm, vestigiile se află în prezent la aproximativ 4 km de mare. Ostia a fost fondată în secolul al VI-lea î.Hr., dar unele ziduri de apărare mai timpurii datează din secolul al IV-lea. Principala funcție a așezării a fost inițial aceea de a proteja gura de vărsare a fluviului Tibru, dar ulterior, prin construirea unui nou port de către Claudiu și Traian, orașul a devenit un centru comercial înfloritor care s-a extins dincolo de zidurile orașului. Ca port principal al Romei, Ostia a devenit un loc de mare importanță strategică și comercială în zona mediteraneeană. Până la sfârșitul secolului al II-lea d.Hr., orașul era încă prosper și avea o populație de peste 50 000 de locuitori. De la mijlocul secolului al III-lea d.Hr., când punctul central al imperiului s-a mutat spre est, orașul a trecut printr-o perioadă de declin.

Situl arheologic Ostia Antica este un loc unde circulau bunuri și se amestecau diferite culturi și religii. Ca poartă de acces către Roma, Ostia a fost un creuzet al diferitelor popoare care trăiau în Imperiul Roman și a exercitat o influență considerabilă pe teritoriul său, în întregul bazin al Mării Mediterane și dincolo de acesta. Podelele mozaicate, vestigiile arheologice și inscripțiile funerare stau mărturie și în prezent pentru comerțul și schimburile care aveau loc aici și pentru diversitatea populației.